- afábil
- adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilã, pl. afábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
afábil
Look at other dictionaries:
afabil — AFÁBIL, Ă, afabili, e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc,… … Dicționar Român
afábil — adj. 2 g. [Linguagem poética] Afável … Dicionário da Língua Portuguesa
afabilitate — AFABILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi afabil; cordialitate. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFABILITÁTE s. v. afecţiune, bunăvoinţă, cordialitate, prietenie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
afectuos — AFECTUÓS, OÁSĂ, afectuoşi, oase, adj. Care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jur; prietenos. ♦ Tandru, drăgăstos. [pr.: tu os] – Din fr. affectueux, lat. affectuosus. Trimis de ana zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX 98 Afectuos ≠ sec… … Dicționar Român
affabile — AFFÁBILE adv. (muz.) afabil, graţios. (< it. affabile) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
apropielnic — apropiélnic, apropiélnică, apropiélnici, apropiélnice, adj. (înv.) accesibil, afabil, prietenos Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… … Dicționar Român
omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… … Dicționar Român
peripiiticos — peripiiticós, peripiiticoásă, adj. (înv.) afabil, curtenitor, politicos. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
prieten — PRIÉTEN, Ă, prieteni, e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [pr.: pri e . – var.: (reg.) priétin, ă s.m. şi f.] – … Dicționar Român
